Se pare că România vrea să facă trecerea la nivelul următor în tehnologie, iar mișcarea asta cu „gigafabrica” de inteligență artificială de la Marea Neagră pare destul de serioasă. În spatele birourilor, oficialii mizează totul pe un singur atu: energia. Aud constant că producția de curent ar trebui să se dubleze până în 2035, ajungând la 40 GW. Auzi zumzetul ăla de servere pe fundal când citești despre asta? Cam așa sună viitorul pe care îl vizează autoritățile, dacă totul merge conform planului.
Ministerul Energiei și cel al Finanțelor, ajutați de experții în digitalizare, au scos la înaintare o invitație pentru toți cei care se cred capabili să conducă un asemenea proiect. Nu e doar despre computere puternice, ci despre o infrastructură strategică. Practic, vor să transforme zona Mării Negre într-un punct nodal pentru AI-ul european. Sună bine, dar e cale lungă până la implementare, sau poate că nu? Oricum, programul ambițios de la Cernavodă, cu Unitățile 3 și 4 și reactoarele modulare SMR de la Doicești, ar trebui să asigure „sucul” necesar pentru toată nebunia asta tehnologică.
Să fim realiști: nu oricine poate bate la ușă. Cerințele eliminatorii sunt destul de dure. Cine vrea să fie lider de consorțiu trebuie să demonstreze că are capitaluri proprii de cel puțin 500 de milioane de euro. Nu e de joacă cu cifrele astea. Mai trebuie să fi investit deja un miliard de euro în proiecte similare, fie că ești dezvoltator, constructor sau operator.
Misryoum a analizat documentele și se vede clar că autoritățile vor pe cineva care să știe să miște lucrurile. E un pas de preselecție, o consultare a pieței. Nu cer design-ul final acum, nici bani gheață direct. Vor doar să vadă cine are „mușchi” financiari și viziune. Se vorbește despre o fază inițială cu 20.000 de GPU-uri. E mult? E puțin? Pentru început cred că e o cifră care pune lucrurile în mișcare.
Totuși, întrebarea care plutește în aer este: cine se va încumeta la un asemenea pariu? Termenul limită pentru depunerea dosarelor este 14 iunie. Până atunci, piața va trebui să decidă dacă România este locul potrivit pentru o astfel de investiție. Sau poate că investitorii vor fi reticenți la cerințele de capital.
Greu de spus acum cum se va termina povestea asta – poate că gigafabrica va deveni realitate sau va rămâne doar un proiect scris frumos pe hârtie. Rămâne de văzut cine răspunde la apel.