Asta ni se întîmpla nouă, elevii din vremurile în care plopul făcea pere şi răchita micşunele, puricele se potcovea cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi se arunca în slava cerului, vremurile pe cînd a merge la şcoală era echivalent cu a învăţa, a şti, a-ţi mobila mintea, a pune la lucru uneltele de gîndire dobîndite, a crea, a te bucura de porţile deschise cunoaşterii şi sufletului cu fiecare dintre filele cărţilor şi caietelor pe care le purtam în ghizdan. Mirosul acela de cerneală veche şi praf de cretă de pe bănci îmi vine acum în minte, un detaliu banal care te loveşte cînd te aştepţi mai puţin.
Cînd materia de semestru se termina şi nu mai era nimic de predat la clasă, cînd vremea tezelor se apropia vertiginos, toată suflarea intra în febra recapitulărilor. Ce aţi avut de pregătit pentru azi? întreba profesorul cu tîlc. Iar clasa răspundea în cor: ”Recapitulare”. Asta însemna că dascălul, pentru a cerceta ştiinţa scolerului, avea libertatea să pună întrebări şi să formuleze subiecte din toată materia predată pînă atunci.
E timpul pentru recapitulare, oricît de greu ar fi să recunoaştem.
În politica noastră, maşinăria patinează. Nu…nu pentru că s-au terminat problemele! Viaţa continuă în ritmul şi după logica ei. Ceea ce s-a terminat pare să fie capacitatea celor de la guvernare de a vorbi dacă nu pe un singur glas, măcar fără cacofonii, şi de a oferi soluţii pentru problemele cele mai stringente. Restanţele se adună şi materia nouă nu mai încape. Pare că se apropie vremea tezelor, adică a examenelor de parcurs, de etapă, pentru fiecare materie esenţială.
Să recapitulăm deci! De ce şi-au dat mîna şi au jurat pe Constituţie că or să se ocupe de guvernare PSD, PNL şi USR? Unu, pentru că voturile alegătorilor au creat această formulă de majoritate parlamentară solidă. Cam prea solidă, aş zice eu, pentru că nu are nici cine, nici cum să o cenzureze. Doi, pentru că fiecare dintre partidele coaliţiei a rîvnit la poamele dulci ale guvernării. La mărire, la putere şi mai ales la niscai resurse bugetare. Trei, din interese politice şi electorale evidente — guvernarea înseamnă vizibilitate, succesele chiar dacă nu există pot fi inventate, laudele de sine nu pot fi cenzurate de nimeni. Vorba lui Sile Gurău: ”Băi, planul l-am depăşit, dar nu l-am îndeplinit!”
PSD ameninţă cu ruperea căruţei de guvernare! Motivul: nu le place ”încotro se îndreaptă ţara”. Ei zic că ar şti cum să o cîrmească spre bine, dar nu au loc de Bolojan. Să plece Bolojan şi toate se aşează la locul lor! S-a dus la miez de noapte la sediul PNL să le spună şi ălora cum şi ce urmează. Iar reacţiile de la Cotroceni lasă să se întrevadă o anume linişte, ca şi cum cineva are deja pregătite variantele de lucru, fără prea multe comoţii. Ca în Caragiale, desigur, ipoteze de lucru!