Premierul Ilie Bolojan susține că investițiile în apărare și retehnologizarea industriei militare sunt decizii „de siguranță”, cu contracte ce urmează să fie semnate în lunile următoare.
Premierul Ilie Bolojan a spus, miercuri seară, că apărarea nu trebuie privită ca o cheltuială „de moment”, ci ca o asigurare pentru perioade complicate.
Afirmațiile vin pe fondul acuzațiilor vehiculate în spațiul public de lideri AUR privind o posibilă deturnare a banilor din programul SAFE.. Bolojan a replicat că România a luat, în această perioadă, decizii care țin atât de respectarea unor reguli pentru achiziții de armament, cât și de retehnologizarea fabricilor din zona militară, tocmai pentru ca acestea să poată lucra din nou și să nu rămână în pierdere.
„Apărarea este o asigurare pentru situații complicate”, a spus premierul, folosind o comparație sugestivă: un „sistem de termoficare îngropat”.. Ideea, explicată pe înțelesul tuturor, este că atunci când funcționează, nimeni nu îi simte utilitatea zi de zi, însă când apare o avarie, devine vizibil cât de vulnerabil poate fi un cartier sau o comunitate.. În aceeași logică, Bolojan a argumentat că liniștea nu înseamnă automat siguranță, iar contextul de securitate din regiune a schimbat felul în care statele își planifică viitorul.
În argumentația sa, premierul a pus accent pe efectul războiului declanșat de Rusia în Ucraina asupra deciziilor europene.. El a spus că, după ce s-a instalat lipsa de predictibilitate în comportamentul viitor al Rusiei, întărirea frontierei de est a devenit o necesitate pentru Europa.. Din această perspectivă, Bolojan a prezentat România ca parte a unei adaptări mai largi: achiziții din industria europeană de apărare și relansarea capacităților din interior.
Un element concret al mesajului a fost legat de calendarul contractelor.. Bolojan a afirmat că datele au fost prezentate în comisiile de apărare reunite din Parlament, iar membrii comisiilor au avut acces la informații privind achizițiile și prețurile.. Potrivit acestuia, contractele de execuție „urmează” să fie încheiate în lunile următoare, nu imediat, iar investițiile ar urma să fie realizate până în 2030.
Premierul a menționat și exemple de investiții pentru perioada următoare, inclusiv semnarea contractelor de execuție pentru capetele de autostradă din zona nord-est a României–Moldovei, pe traseele Pașcani–Suceava–Siret și Pașcani–Iași–Ungheni.. El a legat aceste evoluții de „creditele de apărare”, ca mecanism prin care statul ar încerca să aloce resurse atât pentru siguranță, cât și pentru proiecte cu efect economic.
Aducerea în discuție a industriei militare a conturat și un alt unghi: nu doar cumpărarea de echipamente, ci și folosirea capacităților de producție existente.. În mesajul lui Bolojan apare ideea că fabricile din zona militară, care „practic nu mai au de lucru” și merg în pierdere, ar trebui retehnologizate pentru a evita paralizia industrială și pentru a menține șantierele în zone care se confruntă cu dificultăți.
Dincolo de retorică, comparația cu termoficarea sugerează o schimbare de mentalitate: cheltuielile de apărare sunt tratate ca infrastructură strategică, cu beneficii pe termen lung.. În mod normal, oamenii observă consecințele absenței unei astfel de infrastructuri doar atunci când situația se agravează — iar aici premierul a încercat să transfere această lecție la nivel de securitate națională.. Practic, mesajul este că pregătirea nu e „reacție”, ci management al riscului.
În același cadru, Bolojan a menționat și logica responsabilității europene în raport cu sprijinul american.. El a spus că, până acum, unele „asigurări” de securitate au fost susținute de Statele Unite, iar apoi au existat solicitări ca țările beneficiare să-și crească contribuția.. Pentru România, spune premierul, această logică ar fi fost respectată, iar consecința ar fi consolidarea unei capacități naționale care să includă inclusiv apărare împotriva dronelor și alte dotări.
Pentru perioada următoare, miza comunicării rămâne aceeași: transformarea deciziilor din comisii și din etapele de validare în contracte efective și, apoi, în livrări până în 2030.. Iar dacă planul se va confirma, România va încerca să lege investițiile de două obiective pe care publicul le simte diferit: siguranța, dar și efectul economic al punerii în funcțiune a unor capacități industriale și al unor proiecte de infrastructură.